Articole

Cazul fetei disparute de acasa, adapostita la manastire si intoarsa cu bine la ai ei a agitat spiritele in societatea romaneasca. Taberele sunt impartite, unii sustin religia in scoli, altii se opun. Dar o radiografie corecta, un studiu socio-psihologic privind impactul orelor de religie nu exista. Este mai mult decat binevenita credinta in Dumnezeu intr-o societate exaltata de politic, cu o situatia economica inca grava, cu mass-media care incita la decadenta si cu un sistem scolar care numai educatie nu face. Constiinta ca exista Dumnezeu pare a fi singura cale de a opri grozaviile din ziua de azi, de pilda din ce in ce mai desele cazuri de crima insotite de sinucidere.

Dar totusi, cum se fac aceste lectii de religie in scoli? Evalueaza cineva competentele profesorilor? Poate fi lasat totul la latitudinea bisericii? La urma urmei avem un sistem de invatamant laic. Presa a inceput sa scoata in evidenta cazuri de persoane care predau religia cu probleme psihologice periculoase pentru elevi. Parintii au intr-adevar posibilitatea de a-si exclude copilul de la ora de religie, dar in societatile mici acest lucru este aproape imposibil. Chiar daca libertatea religioasa este un drept garantat prin Constitutie, preconceptiile, normele unei comunitati de sute de ani sunt peste orice fel de libertate. In aceste societati a declara ca nu apartii religiei ortodoxe, pentru ca doar asa poate fi retras un copil de ora de religie, este o crima morala. Cel care suporta consecintele este tot cel mic. Automat este declarat ca facand parte dintr-o secta si este considerat un paria.

Multor profesori de religie li se pare mai confortabil sa-i disciplineze pe copii prin frica de diavol. Sunt cazuri care au atins patologicul. O fetita de 7 ani a desenat ingeri cu coarne. Profesoara de religie, pentru o asemenea flagranta greseala, a speriat-o cu draci care traiesc sub patul ei si daca mai greseste va fi dusa in iad. Parintii, pentru ca locuiau intr-o societate bisericoasa, nu au avut alta solutie decat sa-si mute copilul la o alta scoala. Dupa 50 de ani de invatamant strict, militaros, folosirea fricii in cazul educatiei copiilor este normala. Se scapa greu de vechi metehne, iar noul este mai greu adoptat, mai ales cand nu exista un sistem educational bine pus la punct pentru aceasta. Numai ca inocularea fricii prin valori spirituale aduce mutatii psihologice care determina, mai tarziu, dezvoltarea unor afectiuni grave. Studiile psihologice arata foarte clar ca frica este cea care declanseaza probleme psihice si chiar boli psihiatrice in timp.

O alta problema a profesorilor de religie este modalitatea in care reusesc sa se apropie de copii. Sunt destui fara pregatirea necesara si fara dragoste pentru meseria de dascal. Normal ca elevii capata aversiune faţa de ei. In mod asociativ, profesorul este o reprezentare a lui Dumnezeu, care devine rau sau fara iubire. Acesti copii se vor dezvolta intr-o lume in care Creatorul este rau, asa ca pot face rau pentru ca, oricum, totul este rau pe lume. Si acesti copii cresc in lipsuri materiale, cu parintii plecati in strainatate, crescuti de bunici care sunt depasiti de societatea in care traiesc.

Religia este una dintre cele mai grele materii care se predau in scoala romaneasca, ea modeleaza suflete si spirite. Si tocmai aceasta materie nu este monitorizata. Este greu de realizat acest lucru pentru ca exista tabu-ul ca biserica este complet independenta si, tocmai aici, trebuie creat un sistem de conlucrare eficienta intre minister si Patriarhie.