In timp ce Comisia pentru revizuirea Constitutiei lucreaza cu spor iar politicienii nu stiu in cate zile sa fixeze referendumul, mass media fierbe la aflarea vestii ca viitoarea lege fundamentala a tarii ar putea sa permita suprimarea institutiilor de media. Actuala Constitutie prevede clar ca ”nici o publicatie nu poate fi suprimata”, in articolul 30 (4). Dupa 50 de ani de cenzura, prima constitutie de dupa Revolutie a inclus aceasta prevedere.

Libertatea de exprimare in Romania, reflectata in legea fundamentala, a avut un istoric care demonstreaza, fara echivoc, ca lipsa unei prevederi exprese referitoare la orice fel de interdictie contra presei inseamna, implicit, ca statul este condus prin dictatura. Prima data cand s-a interzis suprimarea vreunei publicatii a fost in 1866. La vremea aceea Constitutia era una dintre cele mai moderne din Europa. In 1938, in timpul dictaturii carliste, noua lege fundamentala nu a mai inclus acest articol. Nici comunistii nu l-au reintrodus in Constitutia din 1969. Era si normal atata timp cat nu a fost permisa exprimarea nici unei altei idei, decat aceea conforma directivelor partidului.

Despre unde se poate ajunge cand o publicatie este suprimata ramane un caz celebru, comic la o prima vedere, dar grotesc si infiorator la o privire in adancime. Romania Libera trebuia intr-un timp scurt sa scoata o editie in care sa fie prezentata vizita presedintelui Frantei in Romania. Ordinele partidului era ca ziarele sa ajunga la prima ora la oamenii muncii din fabrici si uzine. Era vorba de o vizita importanta si cetatenilor romani trebuiau sa i se inoculeze ideea ca tovarasul Ceausescu este sustinut pe plan extern , mai ales de partenerii traditionali despre care au invatat la lectiile de istorie, francezii. Aproape de a pleca ziarul la tiparit, un tovaras responsabil cu imaginea conducatorului iubit a observat ca, in poza de prima pagina, presedintele Frantei avea palarie pe cap si Ceausescu, nu. S-a dat ordin, ca in timpul cel mai scurt, poza sa fie modificata.

In panica si graba momentului, nimeni nu a observat ca lui Ceausescu i s-a pus palaria pe cap, dar i s-a uitat palaria in mana. Primul om al tarii aparea in jumatate de pagina de ziar cu doua palarii. Ziarul a fost tiparit asa. Cand cineva a realizat greseala, toate trenurile si masinile care transportau Romania Libera au fost oprite de Militie si toate ziarele au fost confiscate si distruse. Acea zi a ramas in istorie ca singura zi in care Romania Libera nu a fost distribuita si pentru cetateanul de rand, ziua cand acest jurnal nu a fost tiparit.

Nu degeaba i se spune mass mediei a patra putere in stat. Nu degeaba unii politicieni ar dori ca articolul care interzice suprimarea vreunei publicatii sa fie scos. Motive legale ar exista oricand, legiuitorul le-ar putea inventa pentru propriul sau interes la putere.Totusi o Constitutie fara acest articol ar putea fi greu posibila. In mod normal Curtea Constitutionala ar trebui sa se opuna din toate fortele, cel putin din doua motive. Nu se poate modifica nici un articol care sa suprime vreun drept sau vreo garantie a acestuia. In acelasi timp ar trebui modificat si articolul care prevede ca cenzura este interzisa. Pana la votul din Parlament, ultima decizie apartine Comisiei pentru revizuirea Constitutiei, mai exact de modul cum va aborda propunerea Consiliului Legislativ.